stiti ce cred eu ca e tare trist in aceasta lume?
sa nu iti recunosti nici macar fata de prieteni greselile,sentimentele, sa nu fi in stare sa spui imi pare rau sau am gresit. in momentul in care incercam cu tot dinadinsul sa ascundem totul in noi, sa pastram aparentele atunci o parte din noi se pierde...ok sunt de acord ca unele chestii mai bine raman nespuse...dar mereu am fost de parere ca inca un capsor in plus cu care sa te consulti nu strica.;))
cred ca langa noi toti exista o persoana in fata careia am putut sa fim just us...in fata careia ne-am spus ofurile si care ne-a ajutat doar prin simplul fapt ca ne-a ascultat..sau sfatuit la nevoie...e.... ca noi nu vrem sa ascultam ce ni se spune sau ca nu ne place atunci cand gandurile noastre cele mai ascunse se citesc in privirile sau pe fata persoanei respective asta e o intreaga noua poveste =)).......
atunci cand v-am zis ca mi-am dat seama care imi sunt prieteni nu am mintit si ma bucur pentru aceasta descoperire....insa in acelasi timp am aflat, cu cea mai mare dezamagire in suflet, ca aparentele inseala si totul se schimba in functie de locatie, stiti voi schema aceea: ''eh ahmed si ce ai invatat din acest experiment? location location location!!!!!'' asa si la mine..am descoperit ca fetele pe care le credeam cel putin sincere s-au dovedit a fi cum se zice...oameni care stiu sa isi vanda marfa, inventand in functie de situatie tot felul de scenarii..;)
tot ce pot zice e ca acum ca stiu si eu mai multe detalii despre anumite situatii trecute, prezente, bla bla nu mai conteaza, am aflat un lucru: daca ai gasit persoana in care te reflecti, nu ma refer aici la iubit ci simplu prieten, nu renunta la ea...sunt putine persoane pe lume care sa tina la tine, sa te simta, sa le pese oricand cum iti merge sau sa iti fie aproape macar cu un bip in momentul in care crezi ca toti te-au uitat..
asa ca think well ce cum unde si CINE .....;)
reflectii...
Acum 14 ani

